35 de ani de slujire arhierească a Patriarhului României
În Duminica Ortodoxiei din anul 1990, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, primea hirotonia în cea mai înaltă treaptă a Preoției, ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. La împlinirea a 35 de ani de slujire arhierească, Preafericirea Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală din București, împreună cu Preasfințiții Părinți Episcopi-vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.
Prima Duminică a Postului Sfintelor Paști din Anul Centenar al Patriarhiei Române a fost prilej de bucurie duhovnicească pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, Întâistătătorul ei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, sărbătorind 35 de ani de slujire arhierească. Cu acest prilej, în cadrul Sfintei Liturghii, pe care a săvârșit-o în Catedrala Patriarhală, au fost înălţate rugăciuni de mulțumire pentru darurile bogate revărsate de Dumnezeu asupra Preafericirii Sale, pe care, cu iubire părintească și abnegație, Patriarhul României le-a pus în slujba Bisericii și a semenilor.
După citirea Sfintei Evanghelii (Ioan 1, 43-51), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre credință, ca mod de cunoaștere și relaționare cu Dumnezeul Cel viu, după cuvintele Sfintei Scripturi.
„Această duminică este numită Duminica Ortodoxiei. Evanghelia împreună cu Apostolul care s-au citit astăzi ne arată ce este credința și, mai precis, ce este dreapta credință sau credința adevărată. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Evrei, vorbește despre credință și spune că, de fapt, credința este dovada lucrurilor nevăzute și încredințarea celor făgăduite. Așadar, credința este confirmarea sau perceperea realităților nevăzute și încredințarea, arvuna sau pregustarea realităților făgăduite, adică o vedere duhovnicească a lui Dumnezeu și a Împărăției cerurilor și o pregustare a darurilor nevăzute, pe care Dumnezeu le dăruiește oamenilor pentru mântuirea lor. Conform Evangheliei de astăzi, credința este o vedere dincolo de vederea prin simțuri. Este o vedere duhovnicească, prin care omul credincios vede prezența Dumnezeului Celui nevăzut. Această vedere duhovnicească mai presus de simțuri este cunoașterea realităților celor nevăzute. (…) Credința, însă, nu este doar un mod de cunoaștere, ci și o relație vie cu Dumnezeu Cel veșnic viu. De aceea, nu spunem «eu cred că Dumnezeu există», ci «cred în Dumnezeu», adică am o legătură vie cu El. Această credință este o vedere a lucrurilor nu doar din lumea aceasta, pe care o vedem cu ochii trupești, ci o vedere a realităților dincolo de cele văzute și această realitate dincolo de lume este Împărăția lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.
Icoana, mărturisire a credinței în Întruparea Fiului lui Dumnezeu
În a doua parte a cuvântului său, Patriarhul României a vorbit credincioșilor despre însemnătatea icoanei în cultul ortodox, care se bazează pe realitatea și mărturisirea Întrupării Fiului lui Dumnezeu.
„În Biserica Ortodoxă, icoanele nu sunt o simplă podoabă, ci sunt o mărturisire de credință vizuală. Când vedem icoana în biserică, înțelegem că aceasta este mărturisirea adevărului că Dumnezeu Fiul, Cel nevăzut și necuprins, S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. De aceea, mai întâi de toate, icoana ortodoxă este mărturisire a dreptei credințe, adică mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos. (…) În Vechiul Testament era interzis a face chipul lui Dumnezeu, pentru că El încă nu luase chip de om, dar după ce Iisus, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, S-a făcut Om, atunci El nu doar că putea fi pictat, ci trebuie să fie pictat ca să arate adevărul Întrupării Sale. La începutul creștinismului a fost o erezie numită dochetism, care afirma că Întruparea a fost o aparență. Biserica a respins această învățătură greșită și a arătat, pe baza credinței apostolice, că Iisus Hristos, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu Cel nevăzut și necuprins, S-a făcut văzut și cuprins în umanitatea, în trupul lui Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Ioan spune: «Ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții (…) vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi» (I Ioan 1, 1-3). Mărturisirea adevărului Întrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este mai întâi realizată prin icoană. De aceea, în icoana lui Hristos se scrie numele Lui de o parte și de alta a capului, iar în aureolă este pictată slava cea nevăzută a lui Dumnezeu din Împărăția cerurilor și sunt scrise trei litere, «ὁ ὤν», care în limba greacă înseamnă «Cel Ce este». Chipul este unul de om, dar cuvintele din aureolă arată că nu este vorba de un simplu om, ci de o Persoană veșnică. Adevărul acesta este cuprins în cele trei litere care reprezintă și numele tainic al lui Dumnezeu. Când Moise a întrebat pe Dumnezeu Cine este, El a spus: «Eu sunt Cel Ce sunt», Cel Ce există dintotdeauna prin El Însuși. Aceasta este mărturisirea dreptei credințe prin icoana ortodoxă”, a afirmat Preafericirea Sa.
Icoana, chemare la rugăciune, viețuire sfântă și vedere profetică
De asemenea, vorbind despre funcțiile icoanei în cultul ortodox, Patriarhul României a evidențiat faptul că ea este și o chemare la rugăciune și la urmarea modelelor persoanelor zugrăvite în ele, dar și o vedere profetică a frumuseții Împărăției cerurilor.
„Chemarea la rugăciune și viețuire sfântă este o a doua lucrare a sfintelor icoane. Icoana nu este un obiect de muzeu, ci este o întâlnire cu persoana pictată. De aceea, când ne apropiem de icoană facem semnul sfintei cruci și o sărutăm, fiindcă ne întâlnim cu Persoana lui Hristos, a Maicii Domnului sau a sfântului reprezentat pe ea. De asemenea, zicem, dacă este vorba de un sfânt: «Sfinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!» Deci, icoana este chemare la rugăciune, iar pentru că sfinții au fost nu numai rugători, ci și viețuitori întru sfințenie, icoana este și chemare la viețuire sfântă. În al treilea rând, icoana este vedere profetică, în viitor, a slavei și frumuseții Împărăției cerurilor. Biserica ortodoxă pictată este, așa cum spunea Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, cerul pe pământ, pentru ca pe pământeni să-i înalțe duhovnicește la ceruri. Deci, prin frumusețea icoanelor ortodoxe se întrevede, se pregustă frumusețea și slava Împărăției cerurilor, pe care au văzut-o la Schimbarea la Față Sfinții Apostoli Petru, Iacob și Ioan pe Muntele Taborului”, a spus Preafericirea Sa.
La momentul Chinonicului, a fost lecturată Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei, intitulată „Duminica Ortodoxiei este sărbătoarea credinței dreptmăritoare”.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a prezentat volumul „Biserica are grijă de bolnavi și se roagă sfinților tămăduitori. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2024”, care cuprinde textele pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a alcătuit și le-a transmis, anul trecut, cu diferite prilejuri comunităților și personalităților sau cu ocazia unor evenimente bisericești sau din societate. De asemenea, Episcopul-vicar patriarhal a adresat un cuvânt de felicitare Întâistătătorului Bisericii noastre, în care a evocat slujirea rodnică a Preafericirii Sale ca ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, oferindu-i un aranjament floral.
„Preafericitul Părinte Patriarh Daniel mereu inițiază proiecte și activități pe care mai apoi le supraveghează părintește și le susține în lucrarea lor. Toate aceste realizări sunt doar mijloace prin care Întâistătătorul Bisericii noastre se străduiește zi și noapte să împlinească în modul cel mai înalt cu putință exigențele întreitei slujiri arhierești, și anume responsabilitatea învățătorească, slujirea sfințitoare și îndrumarea sau conducerea credincioșilor pe calea mântuirii. Din perspectiva slujirii învățătorești, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel este recunoscut drept cel mai profund, mai explicit, mai sistematic și mai documentat predicator al Evangheliei. Nu deleagă niciodată momentul cuvântului de învățătură și nu obosește să predice în orice împrejurare liturgică (…) Ca un adevărat părinte, la Iași a oficiat în Catedrala Mitropolitană pentru și împreună cu studenții teologi Sfânta Liturghie miercurea și vinerea ani la rând, hirotonind aproximativ 700 de preoți în Moldova și peste 100 de preoți și diaconi la București. Aceeași atentă grijă părintească a arătat-o tuturor tinerilor, străduindu-se pentru reintroducerea disciplinei religie în învățământul din țara noastră, veghind mai apoi ca această disciplină să-și păstreze statutul dobândit la fiecare modificare a legilor educației și asigurându-se că teologi și specialiști concep programe și manuale care să răspundă nevoilor elevilor de astăzi. (…) Pentru folosul sufletesc al credincioșilor și pelerinilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transformat marile hramuri de la Iași și București în evenimente duhovnicești de anvergură. Aducerea unor cinstite moaște din străinătate la aceste mari sărbători adună an de an zeci sau sute de mii de pelerini. Preocuparea sa, în timpul arhipăstoririi în Moldova, pentru canonizarea sfinților moldoveni și multiplele canonizări care au avut loc după întronizarea ca Patriarh au adus multă bucurie și spor duhovnicesc creștinilor care manifestau de multă vreme o adâncă evlavie pentru cei rânduiți în cetele sfinților”, a spus Preasfinția Sa.
Preafericirea Sa a mulțumit Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul pentru prezentarea volumului și pentru cuvântul de felicitare, amintind faptul că toate realizările se datorează unei împreună-lucrări. De asemenea, a mulțumit Preasfințitului Părinte Paisie Sinaitul pentru coordonarea apariției volumului prezentat, dar și celorlalți clerici și credincioșilor care au participat la Sfânta Liturghie.
