La Palatul Patriarhiei a continuat miercuri, 12 octombrie 2022, Simpozionul Internațional de Teologie, cu ultimele trei sesiuni de comunicări dedicate rugăciunii în viața liturgică și filocalică a Bisericii, dar și rugăciunii personale, familiale și comunitare. La evenimentul desfășurat în Sala „Conventus” au fost prezenți ierarhi, preoți profesori de la Facultățile de Teologie Ortodoxă din București și Iași, reprezentanți ai Universității din București, monahi și studenți teologi.
Sesiunea a 6-a de comunicări, intitulată „Rugăciunea în viața liturgică și ascetică (filocalică) a Bisericii”, moderată de pr. conf. dr. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, a fost deschisă de pr. prof. dr. Ioan Moldoveanu, decanul facultății, care a prezentat tema „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, Sfântul Paisie Velicikovski, Sfântul Nicodim Aghioritul și Filocalia”. „De numele Sfântului Vasile de la Poiana Mărului se leagă astăzi, chiar dacă indirect, prefigurarea duhovnicească din Balcanii secolului al 18-lea. El avea să ajute la creșterea unui curent care se năștea atunci în lumea monahală începând de la Muntele Athos, trecând prin Țările Române și ajungând departe, în ținuturile îndepărtate ale Rusiei. În toată această întreprindere au jucat un loc important ucenicii pe care și-i făcuse aici, dar și spiritualitatea athonită, după care tânjeau și pe care aveau să o împrăștie în aproape toată lumea ortodoxă. Curentul avea să fie numit de noi, mai târziu, neoisihasm sau paisianism, după numele celui mai important dintre acești ucenici ai Cuviosului Vasile”, a reliefat pr. prof. dr. Ioan Moldoveanu.
Următoarea prelegere, „Rugăciune și pedagogie – cea mai înaltă formă a educației creștine”, a aparținut prof. dr. Romiță Iucu, președinte al Consiliului de Orientare și Analiză Strategică al Universității din București, în care a subliniat importanța rugăciunii în spațiul educațional și pedagogic: „Legătura istorică indisolubilă între Biserică și școală în spațiul românesc impune o implicare duhovnicească și activă, inteligentă și vizionară a Bisericii, locul de naștere al școlii românești. Pornind de la această reafirmare a legăturii puternice între Biserică și școală vor putea fi generate surse de reflecție și idei, celebrând adevărata pedagogie a rugăciunii. Am inițiat studiul de față cu intenția de a căuta resorturile pedagogice ale rugăciunii, dar și înnobilarea pe care rugăciunea o aduce pedagogiei. Premisa pe care s-a fundamentat analiza noastră a fost aceea că relația dintre cele două variabile ale cercetării propuse, rugăciune și pedagogie, este una biunivocă, iar obiectivul final ar fi făurirea personalității ca un complex psihocomportamental și îmbogățirea ființei umane ca multidimensionalitate spirituală”.
Sesiunea s-a încheiat cu referatul intitulat „Lucrarea harului dumnezeiesc prin rugăciune în realizarea mântuirii personale”, susținut de pr. prof. dr. Ștefan Buchiu de la Facultatea de Teologie din București, în care a prezentat modalitățile prin care harul dumnezeiesc lucrează mântuirea personală în omul renăscut prin Botez. „În Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, teologii sunt chemați să aducă noi contribuții referitoare la rolul, semnificația și importanța rugăciunii sau în alți termeni, să demonstreze și să justifice locul special pe care rugăciunea trebuie să-l ocupe în viața creștină, cât și aportul deosebit al acesteia în câștigarea mântuirii personale. (…) Pe de altă parte, trebuie corectată opinia eronată a unor credincioși că rugăciunea echivalează cu o simplă meditație intelectuală cu caracter religios, asemănătoare până la un punct cu o meditație filosofică sau una psihologică. Ceea ce deosebește fundamental rugăciunea de o simplă meditație, oricât de profundă s-ar dori aceasta din urmă, este tocmai prezența harului mântuitor primit în Taina Sfântului Botez, pe care credinciosul îl pune în lucrare atunci când se roagă și, odată cu aceasta, el înaintează și crește duhovnicește în unire cu Hristos și în sfințenia pe care El i-o împărtășește”, a evidențiat pr. prof. dr. Ștefan Buchiu.
Programul simpozionului a continuat cu sesiunea a 7-a de comunicări, dedicată tot rugăciunii în viața liturgică și filocalică a Bisericii, moderată de pr. prof. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal. Aceasta a fost deschisă de pr. prof. dr. Viorel Sava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, care a prezentat tema „Cum arată rugăciunea obștească în post-pandemie? O analiză liturgico-pastorală”. „În urma unei analize de durată am constat că din cauza distanțării, comunitatea liturgică – acel grup de credincioși care participă în mod constant la sfintele slujbe în biserica parohială, este acum divizat în trei segmente, această divizare conducând la diminuarea substanțială a numărului celor care frecventează biserica și participă la Sfânta Liturghie. (…) Viața liturgică și duhovnicească, particulară și comunitară, a fost puternic clătinată. Pentru că frământările și întrebările care au apărut în ultimii ani așteaptă răspunsuri pe măsură, am considerat că nu există altă cale mai bună decât aceea de a apela la experiența Tradiției, la gândirea Sfinților Părinți și la modul în care în situații de criză și de mari încercări ai răspuns întrebărilor și frământărilor care seamănă cu cele din timpul nostru”, a expus părintele profesor de la Iași.
Au urmat apoi pr. conf. dr. Gheorghe Holbea, cu tema „Rugăciunea isihastă în experiența mărturisitorilor din închisorilor comuniste”, și arhid. lect. dr. Adrian Sorin Mihalache de la Facultatea de Teologie din Iași, cu prezentarea intitulată „Măsuri pregătitoare, de ajutor în rugăciunea practicată în creștinismul răsăritean. Atenția, linișt(ir)ea, lectura, meditaţia, ritmul şi nemişcarea. Observaţii filocalice și rezultate recente din neuroştiinţe”.
În a doua parte a zilei, simpozionul internațional de teologie a continuat cu sesiunea a 8-a de comunicări, intitulată „Rugăciunea personală, familială și comunitară/de obște”, care a fost moderată de pr. dr. Nicolae Dascălu, consilier patriarhal coordonator, director al Publicaţiilor LUMINA.
Sesiunea a fost deschisă de pr. prof. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal coordonator al Sectorului teologic-educațional al Patriarhiei Române, care a susținut prelegerea „Identitatea isihastă a monahismului românesc reflectată în scrierile Sfinților Gheorghe și Calinic de la Cernica”. „Sfinții Stareți Gheorghe și Calinic de la Cernica nu au pretins nimic din ceea ce ei înșişi nu au probat în viaţa lor, iar autoritatea lor duhovnicească reiese din împletirea armonioasă a celor mai alese virtuţi ale sfinţilor de odinioară: asceză, caritate şi activitate practică, toate reunite într-o profundă trăire mistică, viaţă de rugăciune şi contemplaţie. Prin viețuirea și scrierile lor strălucesc ca două stele luminoase pe bolta Ortodoxiei și către ei binecredincioșii creștini de pretutindeni vor îndrepta rugăciuni, proslăvind pe Dumnezeu. Sfinții Gheorghe și Calinic de la Cernica au fost rugători osârdnici și ascultători supuși, întocmai ca îngerii, ai voii lui Dumnezeu. În curăția lor strălucea ochiul lui Dumnezeu, în facerea lor de bine scânteiau cuvintele Domnului de dragoste față de om, în mila lor față de oameni bătea inima lui Dumnezeu; în grija lor pentru organizarea Bisericii, pentru luminarea religioasă și morală a credincioșilor, se oglindea chipul ales al unui credincios împreună-lucrător al lui Dumnezeu”, a precizat pr. prof. dr. Nicușor Beldiman.
În continuare au luat cuvântul pr. prof. dr. George Grigoriță, care a prezentat tema „Reguli pastorale privind rugăciunea personală, familială și comunitară (de obște)”, urmat de pr. conf. dr. Marian Vild de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, care a susținut referatul „Aspecte ale rugăciunii în epistolele pauline şi receptarea lor în tradiţia isihastă”. Simpozionul internațional de teologie s-a terminat cu o conferință organizată de Asociaţia Studenţilor Teologi Ortodocşi (ASTO) în Aula Magna Teoctist Patriarhul, susținută de către Arhim. Efrem Vatopedinul, starețul Mănăstirii Vatoped, Sfântul Munte Athos.
Galeria foto poate fi vizualizată aici.
