Patriarhul Daniel: „Nu este suficient să nu săvârșești răul, ci trebuie să faci bine ca să fii desăvârșit”
Biserica noastră se află astăzi în Duminica a 12-a după Rusalii, Sfânta Evanghelie rânduită a se citi la Sfânta Liturghie (Matei 19, 16-26) istorisind întâlnirea Mântuitorului cu tânărul bogat. Înțelesurile acestui text scripturistic au fost explicate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, în care Preafericirea Sa a subliniat faptul că „viaţa veșnică se dobândește prin milostenie”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat faptul că bunurile materiale nu pot aduce împlinire omului credincios, care caută veșnicia.
„Învățăm din Evanghelia de astăzi că bunurile materiale limitate și trecătoare nu pot da omului sentimentul împlinirii și al desăvârșirii, nici arvuna vieții veșnice, pentru că sufletul omului, creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic și nelimitat, este atât de dornic de iubire eternă și infinită, încât nimic din lumea aceasta materială, limitată și trecătoare nu-l poate mulțumi pe deplin, nu poate răspunde dorinței lui de viață veșnică. Numai Dumnezeu Cel nelimitat și veșnic în iubirea Sa poate umple sufletul omului cu viaţă nelimitată și iubire veșnică. Aceasta este, de fapt, adâncimea căutării existențiale din întrebarea tânărului evlavios și bogat: «Ce bine să fac ca să am viață veșnică?» Întrebarea tânărului bogat era cea mai frumoasă și serioasă întrebare, nu numai pentru un tânăr, ci pentru fiecare om. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă: «Ce câștig avem de pe urma vieții acesteia pământești dacă nu ne folosim de ea ca să o câștigăm pe cea viitoare, cerească?» O mulțime de tineri sunt astăzi preocupați cum să-și facă o carieră, cum să-și asigure o situație materială bună, însă puțini sunt tinerii care își pun întrebarea: «Ce să fac ca să am viața veșnică?» Acești puțini tineri sunt tinerii credincioși care simt duhovnicește că mai întâi trebuie să caute Împărăția lui Dumnezeu, iar celelalte se vor adăuga ca binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa lor. De aceea, Sfântul Evanghelist Marcu spune despre tânărul bogat care a venit la Iisus și L-a întrebat: «Ce bine să fac ca să am viață veșnică?», precizând că Domnul «l-a privit cu dragoste» (Marcu 10, 21). Iisus a privit cu afecțiune căutarea lui sinceră, dorința lui de a dobândi viaţă veșnică”, a spus Preafericirea Sa.
De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat faptul că o viaţă morală nu este suficientă pentru dobândirea desăvârșirii, ci săvârșirea binelui este condiția obligatorie pentru aceasta.
„Din Evanghelia de astăzi mai învățăm și un alt adevăr esențial, și anume că nu este suficient să fii credincios și moral, să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, adică nu este suficient să nu săvârșești răul, ci trebuie să faci și mult bine ca să fii desăvârșit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârși acest tânăr bogat față de semenii săi era ajutorarea săracilor, adică milostenia faţă de ei. Tânărul bogat era un om credincios și moral, dar zgârcit sau nemilostiv. Bogatul evlavios și corect din punct de vedere moral era totuși în adâncul inimii lui un om zgârcit, prea mult înrobit de avuție și prea puțin darnic. Iar Domnul Iisus Hristos vrea să îi spună tânărului bogat că va fi desăvârșit numai dacă va fi și milostiv sau darnic. Din Evanghelie se constată dificultatea omului bogat și zgârcit de a se dezlipi sufletește de bogățiile sale materiale și trecătoare pentru a dobândi daruri cerești netrecătoare, adică dificultatea omului de a renunța la ceva material și trecător pentru a se uni cu Cineva netrecător, cu Dumnezeu Însuși. Deci, Hristos Domnul ne învață că nu ne putem mântui numai prin evlavie și conduită morală, dacă nu suntem și milostivi, atunci când avem multe bogății materiale. Însă, chiar și atunci când nu posedăm bunuri materiale sau bani, milostenia noastră se poate exprima prin cuvântul bun, prin fapta bună, prin sfătuirea bună și, mai ales, prin rugăciunea pentru altul. Iar când avem bogății materiale, milostenia se arată mai ales ajutându-i material pe cei săraci. De aceea, Biserica lui Hristos săvârșește în istorie nu numai Liturghia recunoștinței, ci și filantropia bunătății, adică ajutorarea celor săraci atât spiritual, cât și material. Tânărul bogat primește de la Iisus sfatul de a renunța la bogăția materială din jurul lui pentru a dobândi comoară spirituală în sufletul lui și în ceruri. De fapt, toate bunurile materiale le adună omul în jurul său, dar numai fapta bună, izvorâtă din iubire milostivă, se imprimă în sufletul omului darnic ca o lumină pe care o poartă cu el în veșnicie”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În încheiere, Patriarhul României a vorbit despre chemarea adresată tânărului de a urma lui Hristos, ca prefigurare a tainei Bisericii.
„Iisus îi cere tânărului bogat să renunțe la ceva material și trecător și să urmeze pe Cineva care este veșnic, pe Dumnezeu-Omul. Când Iisus îi zice tânărului: «vino și urmează-Mi», aceasta înseamnă: intră în comuniune cu Cel ce este Viaţa veșnică. Vedem aici și prefigurarea tainei Bisericii. «Urmează-Mi Mie» înseamnă «fă-te ucenic al Meu, intră în comuniune cu Mine și în comunitatea celor care Mă urmează». Domnul Iisus Hristos îl îndeamnă pe tânăr, de fapt, să devină creștin, împreună cu ucenicii Săi Apostoli, pentru a dobândi viața veșnică. Așadar, ca să fii desăvârșit, trebuie să fii următor lui Hristos, să fii în legătură vie cu Persoana Lui și să fii milostiv ca El, pentru că El este viaţa veșnică, nelimitată și netrecătoare, potrivit cuvintelor Sale: «Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis“ (Ioan 17, 3)”, a spus Preafericirea Sa.
