Moșii de iarnă, pomenirea celor dragi spre bucuria Învierii
În fiecare an, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi sau a lăsatului sec de carne, în Biserica Ortodoxă Română se săvârșesc slujbe de pomenire generală a celor adormiți. Această zi mai este cunoscută în tradiția noastră și cu denumirea de Moșii de iarnă. Părinții Bisericii au rânduit ca în general sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu sufletul în iad, eliberându-i apoi de acolo pe Adam și Eva și toți drepţii adormiţi, odată cu Învierea Sa.
Sinaxarul sâmbetei care precede Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi ne spune că „dumnezeieştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă, în nădejdea învierii veşnice”. Pomenirea generală a celor adormiți în această sâmbătă are în vedere rugăciunea generală a Bisericii pentru cei adormiţi care devine, astfel, o imagine a marii adunări eshatologice, care va preceda Judecata finală, și este o invocare a milei și iertării lui Dumnezeu față de sufletele celor adormiți care așteaptă acest eveniment.
În Biserica Ortodoxă Română, sâmbetele morţilor sunt numite ale Moşilor, deoarece prin cuvântul „moş” sunt denumiţi înaintaşii dintr-un neam. „Din moşi-strămoşi” este o expresie care arată vechimea necunoscută a neamului omenesc, dar și legătura dintre cei care trăiesc la un moment dat cu înaintașii lor, care sunt trecuți din această lume, legătură care se manifestă prin rugăciune și pomenire a celor adormiți și împărțirea de daruri în numele lor.
