Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Moartea Maicii Domnului a fost reală. Adormire și mutare la ceruri, nu înviere sau înălțare”
În predica rostită marți la Paraclisul „Sf. M. Mc. Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Patriarhul României a oferit mai multe explicații despre termenii legați de Adormirea Maicii Domnului, dar și despre semnificațiile profunde ale sărbătorii.
„Maica Domnului a trecut prin moarte ca toți oamenii”, a spus Preafericirea Sa. „Însă ea nu mai așteaptă învierea de obște, ci Hristos Domnul, Fiul ei, nu a voit să lase descompunerii trupul Maicii Sale și a luat-o cu Sine la ceruri”.
Patriarhul Daniel a spus că Biserica a numit această sărbătoare cu două nume: „adormire” – pentru a arăta că moartea Maicii Domnului a fost reală și „mutare la cer”, întru slava Fiului ei. „Această sărbătoare nu se numește nici ‹înviere› – pentru că nu a văzut-o nimeni înviată după cum a fost văzut Hristos, nici ‹înălțare› – cum greșit spun unii din neștiință, pentru că ea nu s-a înălțat la cer cu putere proprie cum s-a înălțat Hristos. Ea a fost luată la cer, mutată”.
Despre această mutare a Fecioarei Maria, Părintele Patriarh Daniel a detaliat că „nu este o simplă deplasare spațială de la pământ la cer, ci este și o mutație spiritual-existențială. „Este o mutare la viața veșnică netrecătoare și o proslăvire a sufletului și trupului Maicii Domnului, o mutare a ei întru slava împărăției cerurilor”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a menționat că această mutare întru slavă este descrisă în cartea Apocalipsei (12:1).
„Această mutare întru slavă este descrisă ca stare în care se află Maica Domnului, împreună cu starea Bisericii – pentru că ea este ‹icoana vie a Bisericii› – în cartea Apocalipsei, capitolul 12. Se spune că Maica Domnului are deasupra sa soarele – care este Hristos ‹Soarele dreptății›, la picioarele ei luna – care reprezintă lumea schimbătoare care crește și descrește, iar în jurul ei 12 stele – care îi reprezintă pe cei 12 apostoli, pe temelia mărturisirii cărora se zidește Biserica lui Hristos, El fiind Capul Bisericii. Mutarea Maicii Domnului este intrarea într-un alt mod de existență, acela al vieții cerești netrecătoare, o mutare în slava împărăției cerurilor”.
Patriarhul Daniel a precizat că deși Maica Domnului a fost mutată la cer prin iubirea și puterea Fiului ei, „ea rămâne prezentă în lume prin rugăciunile ei, prin care izbăvește din moarte sufletele celor care i se roagă, ea fiind chemată în ziua morții și în ziua judecății. Ea este mijlocitoare, împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul, în ziua Judecății universale, pentru cei care s‑au pocăit, dar nu au mai trăit pentru a arăta faptele pocăinței. Maica Domnului nu părăsește lumea pentru că aceasta este lumea pe care Fiul său a iubit‑o și pe care a mântuit‑o. Și, pentru că Fiul dorește ca umanitatea să se mântuiască, și Maica Sa dorește ca toți oamenii să se bucure de fericirea veșnică din Împărăția Preasfintei Treimi”.
Preafericirea Sa a amintit apoi că Adormirea Maicii Domnului este hramul mai multor biserici, mai ales voievodale, care au devenit loc de înmormântare pentru domnitori și regi: Mănăstirea Bistrița (din Neamț), unde este înmormântat domnitorul Alexandru cel Bun, Mănăstirea Putna, unde este înmormântat Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare ș.a.
